"Scriitorul de azi. afara de poetul linc, trâiesîe intai o
luffie atat de relativa din toate punctele de vedere. cu numui
idenîfifcându-se cu multe relutivitâli izbuteste a patîrunde fi a
înfâtisa absolutul care, cel putin în ârta. ramâne nâzuinta
supremä".
(Liviu Rebreanu - în Cred, 1926)

Divinul spatiului mioritie

Plaiurile Vesniciei

In suflet cum port clocolinda'nca lava
Stiut-am pc calea lurmnii, în sus,
C'ajung pâna'n praguri de tara moldava
Ce toatc se'nchina lui Domnul Isus.

Miros de tamâie, de dulee otava
leseau din camarile undesi-au pus
Voivz/ii mormintele-ureand drept în slava
Un soare al neamului lara apus.

Temei cal un altul n'arata mai trainic
îl duc peste veacuri ci, sacrii pereti
Pe care traiesti cohorat sofianic
Divinul nascut de sub saptc peceti,
prin f1ori când se'nchina albaslrului tainic
Suhlimde si autohtone frumseti.
Voronet. lunic 1997